Ziua 0 – 10 noiembrie. La 17:15 aveam programat zborul din București spre Nisa. După o întârziere de jumătate de oră a avionului, am fost foarte fericit când mi-am ocupat locul, pentru că puteam să dorm – și am dormit aproape tot drumul. M-am trezit la timp pentru o bomboană mentolată din partea stewardesei. Ca orice lucru bun, a venit la pachet cu un cost: mi-a îmbunătățit considerabil mirosul gurii, dar mi s-a făcut foame la scurt timp.

Ajuns în Nisa, am pornit spre Menton de la terminalul 2 cu autobuzul 110, contra sumei de 22 €. Super drumul. În Menton mi-am găsit cazare la casa lui Frank, prin Airbnb. Foarte tare omul. Deși nu vorbea bine engleză, ne-am înțeles perfect. Dimineața mi-a pregătit un mic dejun excelent pe care l-am servit într-una dintre camerele conacului său decorat cu o grămadă de tablouri interesante. Am pornit cu forțe proaspete spre granița cu Italia, de unde mi-am propus să încep alergarea.

15037165_221104244977173_6551376270150600299_n

Ziua 1 – 11 noiembrie. Trezirea la ora 8. Mic dejun la Frank şi am plecat spre cel mai estic punct al Coastei, la granița cu Italia. Am mers aproximativ 3 km până acolo. Vremea a fost perfectă (17 grade). Clopotele bisericii se auzeau în apropiere și pescărușii cântau. Puțin stretching și am început o alergare ușoară. Am observat că locuitorii orașului sunt foarte activi, intersectându-mă la tot pasul cu alți alergători. Soarele a început să strălucească tot mai tare, reflectându-se în mare. Apa are o culoare genială. Oamenii încă fac baie.

Lumea pare relaxată în general. Am observat un om care contempla marea și soarele, apoi doar se bucura de briză cu ochii închiși. Pescărușii gălăgioși se jucau. Nu e ușor să alergi în peisajul ăsta fiindcă tot felul de lucruri interesante îți distrag atenția și te fac să te oprești pentru o poză sau pentru un “ohhh, ce frumos”. În Monte Carlo am admirat mașinile scumpe și curățenia din oraș – nu știu de ce, dar mi-a dat impresia că seamănă cu Dubai, deși nu am fost acolo. Drumul spre Nisa a continuat cu urcat pe coastă, apoi pe dealuri, pe poteci înguste. Am ajuns în Nisa după vreo 35 km, cu o pungă cu mâncare târâtă după mine (pentru că e greu să găsești un supermarket, așa că am profitat de ocazie când am dat peste unul). Am găsit net cu greu și am reușit să iau o cameră la hotel pe ultima sută de metri. Iuhuuu! Viața e frumoasă!

14976668_221325178288413_8942652815375900369_o

Ziua 2 – 12 noiembrie. A fost zi de relaxare. Am ridicat kitul pentru maratonul de mâine și am căscat ochii la standurile cu produse sportive. Sunt ca dulciurile: te atrag prin hipnoză colorată. Am petrecut aproape 2 ore pe plajă privind oamenii și marea. Faleza lungă era plină de sportivi de toate vârstele. Am ajuns la cazare pe la ora 3, unde o doamna cochetă și foarte de treabă mi-a făcut turul frigiderului și mi-a înmânat cheile apartamentului cu 2 camere. Am mâncat bine și acum lenevesc. Urmează maratonul.

14991313_221550928265838_5419278278882928993_o

Ziua 3 – 13 noiembrie. Ziua maratonului. 7 mii de participanți la maraton. Peisaj superb. M-am trezit la ora 5:30 și am plecat spre punctul de start. Eram hotărât să merg pe jos până acolo, dar am întâlnit o franțuzoaică pe drum care părea că ştie pe unde merge și am urmat-o până la autobuzul special pregătit să ducă alergătorii la punctul de start.

Ajuns acolo, am dat peste o mare de oameni. Erau atât de multe culori că te înveseleai imediat și uitai că ai de alergat 42 km. Din fericire, vremea a ținut cu participanții. Peisajul a ajutat și el. Palmieri, apă azurie și susținători pe margine. M-am simțit perfect până la kilometrul 36, când a început să îmi fie greu. Am terminat cu bine, sub 4 h, sper eu. Aştept timpul oficial. Sunt fericit.

15039558_221990254888572_5478221684608134847_o

Ziua 4 – 14 noiembrie. M-am trezit foarte odihnit, însă durerea musculară nu mi-a dispărut, așa că astăzi doar am mers, nu am putut să alerg. Oricât am încercat, mușchii nu se mai contractau la viteza dorită. Am mers 33 km – din Cannes până în Saint Raphael. Drumul a fost foarte frumos. Am lăsat coasta și am urmat un drum montan. Am urcat, am coborât, am cântat și m-am uitat la soare. Astăzi a fost greu din punct de vedere fizic. Mai am un maraton (42 km) de făcut până în Saint Tropez.

15027405_1333584483349640_5834616583138699408_n

Ziua 5 – 15 noiembrie. Am parcurs 24 km din Saint Raphael până în Saint Maxime. Mi-au mai rămas 14 km până în Saint Tropez pentru mâine. Vremea a ținut cu mine, iar drumul pe lângă mare mă face să mă bucur de fiecare pas din ultima etapă a aventurii.

14993568_1335136313194457_3566524053627432287_n

Menton – Saint Tropez 148 km. C’est fini.

14955823_221104211643843_4361925885268471525_n

,,M-am gândit de vreo două ori să-l omor în somn, dar acum știu că aș fi ratat niște lecții importante. Pe lângă atitudinea de antrenor din filmele americane (genul ăla care urlă la tine să mai faci 5 flotări când simți că mori), a avut grijă să-mi “fure” camera foto pe plajă ca să-mi demonstreze că nu sunt atentă cu lucrurile mele, m-a lăsat în urmă când începeam să cânt și s-a jucat cu nervii mei cu orice ocazie ca să învăț să nu mă mai enervez din orice. Așadar, nu m-am mirat când a decis ca-n ziua de după maraton să parcurgem 33 de km. Și nu pe faleză (deși aveam și alternativa asta), ci pe poteci, prin pădure.”

Un maraton. 110 km pe jos. Senzații de milioane

CAUZE

http://www.antisuicid.com

https://www.agentgreen.ro

http://www.asociatiapavel.ro

Susține filmul

SPONSORI

http://www.boromir.ro

http://hotelnevis.ro

http://www.studentsexperience.ro

https://www.facebook.com/flowbjjs

 

It's only fair to share...Share on FacebookTweet about this on TwitterPin on PinterestShare on Google+Share on LinkedInEmail this to someonePrint this page

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *